Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), ediția a II-a

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), elaborat la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, este instrumentul normativ care recomandă cum trebuie să se scrie, să se pronunțe și să se utilizeze corect gramatical cuvintele limbii române literare actuale. Dicționarul se adresează tuturor celor care vor să se exprime corect în scris și oral, interesați de problemele de cultivare a limbii, contribuind astfel la folosirea unitară a limbii române literare.

Specificul acestui dicționar normativ reiese fără echivoc din componentele titlului. Astfel, componenta ortografică se reflectă în înregistrarea formelor corecte ale cuvintelor, în conformitate cu normele ortografice actuale, inclusiv cu Hotărârea Academiei Române din 1993 privind utilizarea lui â în interiorul cuvintelor și scrierea unor forme ale verbului a fi (suntem, sunteți, sunt).

Informațiile ortoepice privesc atât pronunțarea corectă a cuvintelor în privința cărora pot exista ezitări (rostirea cu hiat sau diftong, neconcordanța dintre scrierea și pronunțarea unor cuvinte în virtutea aplicării principiului etimologic, transcrierea fonetică a neologismelor neadaptate etc.), cât și marcarea accentului pentru toate cuvintele (cu excepția celor monosilabice) și rostirea cuvintelor în tempo lent sau rapid. Norma ortoepică este mai permisivă decât cea ortografică, astfel că în practica vorbirii sunt acceptate unele variații libere, care nu sunt consemnate în general în dicționar.

Profilul morfologic este dat de încadrarea cuvântului într-o clasă lexico-gramaticală, dar mai ales de înregistrarea formelor flexionare ale cuvintelor: fie a întregii paradigme a unui cuvânt, fie cu precădere a formelor cu alternanțe sau care pot fi greșit folosite.

Încă de la a doua ediție, dicționarul a inclus și o componentă stilistică, prin consemnarea restricțiilor de uz în cazul cuvintelor învechite, regionale, familiare etc., care nu aparțin limbii literare actuale sau care nu se pot norma, dar se întâlnesc în diferite situații de comunicare ori tipuri de texte.